Interpretarea corecta a durerii abdominale acute constituie una dintre cele mai considerabile provocari pentru fiecare medic. Deoarece terapia corespunzatoare necesita actiune urgenta, abordarea calma, adecvata pentru studiul unor alte afectiuni este uneori imposibila. Putine alte situatii clinice necesita o mai mare experienta si rationament, deoarece evolutii dintre cele mai catastrofale pot fi anuntate doar prin simptome si semne foarte subtile. In nici o alta ramura a medicinei anamneza detaliata si examinarea fizica nu sunt de o mai mare importanta. Clasificarea etiologica din elul 14-l, desi nu completa, formeaza un cadru folositor de referinta pentru evaluarea pacientilor cu
durere abdominala.
Diagnosticul „abdomenului acut sau chirurgical\", atat de des auzit in cazurile de urgenta, nu este unul accepil datorita conotatiei eronate si inselatoare. Cele mai edente „abdomene acute\" pot sa nu necesite interventie chirurgicala, iar cele mai usoare dureri abdominale pot vesti aparitia unei leziuni corecile de urgenta. Orice pacient cu durere abdominala recent aparuta necesita o evaluare precoce si meticuloasa, cu incercarile specifice de diagnosticare corecta.
CATEVA MECANISME ALE DURERII CU ORIGINE ABDOMINALA Inflamatia peritoneului parietal Durerea datorata inflamatiei peritoneului parietal este continua si surda si este localizata direct deasupra regiunii inflamate, localizarea sa exacta fiind posibila pentru ca este transmisa prin neri somatici ce inerveaza peritoneul parietal. Intensitatea durerii este dependenta de tipul si cantitatea de substanta straina la care sunt supuse suprafetele peritoneale intr-o anumita perioada de timp. De exemplu, eliberarea brusca in catatea peritoneala a unei mici cantitati de suc gastric acid steril cauzeaza mai multa durere decat aceeasi cantitate de materii fecale neutre, contaminate masiv. Sucul pancreatic activ enzimatic provoaca mai multa durere si inflamatie decat aceeasi cantitate de bila sterila, ce nu contine enzime puternice. Sangele si
urina sunt in general nedetecile, daca revarsarea lor in catatea peritoneala nu este brusca si masiva. in cazul contaminarii bacteriene, cum se intampla in boala inflamatorie pelna, durerea este in mod frecvent de intensitate redusa la inceput, pana cand inmultirea bacteriilor determina elaborarea de substante iritante.
Foarte importanta este teza cu care materialul iritant ajunge in peritoneu, astfel incat cazurile de
ulcer peptic perforat pot fi asociate cu un aspect clinic diferit, in functie doar de rapiditatea cu care sucul gastric patrunde in catatea peritoneala.
Durerea din inflamatiaperitoneala este accentuata invariabil depresiune sau de modificarile tensionariiperitoneului, produse prin palpare sau prin miscare, in
tuse sau stranut. Prin urmare, pacientul cu peritonita sta intins linistit in pat, preferand sa ete miscarea, in contrast cu pacientul cu colici, care se va zvarcoli neincetat.
O alta trasatura caracteristica a iritatiei peritoneale este
spasmul tonic reflex al musculaturii abdominale, localizat la regiunea implicata. Intensitatea spasmului muscular tonic ce insoteste inflamatia peritoneala depinde de localizarea procesului inflamator, modul in care se dezvolta si integritatea sistemului nervos. Spasmul pe un apendice perforat retrocecal sau ulcer perforat in sacul peritoneal inferior poate fi minim sau absent, datorita efectului protector al scerelor supraiacente. Un proces cu dezvoltare lenta adeseori atenueaza major gradul spasmului muscular. Urgentele abdominale majore, cum ar fi un ulcer perforat, au fost in mod repetat asociate cu durere minima sau ocazional indetecila sau cu
spasm muscular la pacientii obnubilati varstnici debilitati, grav bolna sau la pacientii psihotici.
